Seara a inceput cu o mica bere, un ceai aburind sau o cafea tare pe aceasta excentrica terasa, cufundata in vita de vie si graffiti.
Am ras, ne-am lasat prada aerului placut de seara, usor rece dar aromat, cum nu gasesti in tot Bucurestiul! Dupa ce ne-am stans cu totii pentru lectura, am intrat pe la 7:15 in casa. Am urcat scarile de lemn vechi, care sub pasii nostri grabiti scartaiau nostalgic. Eram un pumn de insi, dornici de literatura dar si dornici de ras caci textele nu au numai menirea de a pune pe ganduri dar ci si de-a pune zambete pe buze. Nu putem lua viata prea in serios, nu se cade!
Atmosfera era superba, intima. Avem la etajul 1 rezervata o camera numai pentru noi! Cata onoare! Camera era micuta, cateva mese, cateva scaune si o canapea pe care autorul a avut bucuria sa se lafaie, lasandu-se inspirat. Tavanul inalt lasa imaginatia sa zboare cat dorea ea de sus, neimpiedicandu-i in vreun fel inaltarea.
Am inceput lectura. Primele doua texte au fost "Ghiveciul" si "Gripa". Aplauzele care se porneau dupa fiecare lectura aveau darul de a-mi face inima sa bata mai repede. In acelasi timp ma lasasem covarsita de o caldura launtrica teribila. Emotia incepuse sa iasa din toti porii! Si nu erau numai aplauzele, ci erau hohotele de ras, rasul scurt si timid, rasul de orice fel care ma indemna sa dau ghes citirii. Publicul era prezent, cu mine, atent, intelegator si captivat.
Dupa prima parte a lecturii a urmat o mica pauza. S-au aprins tigari, pipe, s-au sorbit diferite bauturi si s-a comentat lectura de pana atunci. Atmosfera era detasata si calda iar pe geamuri intra o lumina alba, care umplea intreaga camera.
A inceput apoi a doua parte a lecturii. De aceasta data insa domnea alt ton, mai putin jucaus. Textele care au fost prezentate minunatului public au fost "Moartea Linguritei", "Obiectul" si "Maestrul". De aceasta data rasul a lasat loc seriozitatii; idei mai profunde incepusera sa increteasca frunti. Fiecare gandea altceva, intelegea in felul lui, amintiri incepusera sa se invalmaseasca in privirile fiecaruia. La sfarsit autorul a fost din nou desfatat de aplauzele sincere si prietenesti ale publicului. Un sentiment de mandrie se impletea cu o sublima dragoste pentru cei care apreciau ceea ce am scris.
Pe la ora 8:30 citirea a luat sfarsit si am plecat cu totii din nou pe terasa, ca sa ne bucuram de amurgul proaspat si rosiatic.
A fost o lectura superba, intr-un loc superb, cu un public superb. M-am lasat stapanita de un sentiment violent dar dulce, de o traire pur umana, extraordinara. Nu exista bucurie si implinire mai mare decat sa citesti in fata unor oameni care venisera acolo, in acel mic sanctuar inverzit, numai ca sa ma asculte, si, cel mai important, sa ma inteleaga! Singurul lucru care face dintr-un simplu text o opera este publicul receptiv si deschis. Numai el da viata si aripi unui text. Si multumesc acestor oameni care au facut din mine dintr-un simplu scriitor un autor!
