A murit Chopin

Am auzit ca a murit Chopin,

Si am ras o zi intreaga

Si radeam fara inteles!

Cum sa moara chiar Chopin

Cand pe el timpul nu-l leaga

Cu vreo ata transparenta

Ce ne leaga dar pe toti?

Cum sa moara chiar Chopin?

Niciodata nu cunosate

El vreo moarte ori vreo viata

Ca sa-l faca sa nu fie,

Si-i nascut fara de mama.

Geniile nu au parinti

Ei se nasc doar dimineata

Cand a discului arama

Pare-a fi de aur pur.

 Cand Chopin creat-a singur

Turnul Babel cu o mana

Cum sa moara un singur om

Ce pe umeri poarta cerul?

Zeii nu mor niciodata

Cum nici nu cunosc un timp

Ca sa faca din tarana

Moale, din noroi murdar

Trupuri zvelte,ochi tacuti.

Si asa ma amuzam

Cand atata negru-n coada

Aveau vorbele pagane.

Dricul tot ducea in burta

Ca femeie insarcinata

Un sicriu atat de inalt

De ma prapadeam de ras

Si-mi parea pe catafalc

Albul ochilor plecati

Amuzant cum nu se poate

Urma lor parca ramane

Mai adesea stearsa-n vorbe

Ori in oameni ce ii plang

Si in dricul ce le duce

Lesul alb si ganduri toate

Printre oameni ce se strang

Catre groapa de otel

Dar eu rad,eu rad isteric

Si ma doare mana-n pumn!

Voi l-ati omorat cu totii

Voi l-ati omorat chiar azi

In a voastre vorbe goale

Oameni mici si neinsemnati!

Voi cu cate o lopata

Demolat-ati Turnul Babel!

Chopin nu cunoaste moarte

Chiar de azi l-ati omorat

Veti muri cu mine-odata

El dar va va scoate vii

Poate din atatea pietre negre

Ce i le-ati pus la capatai!

Si acum rad mai departe

Macar eu sa nu-l omor…

                                         © Marculet-Petrescu Cristina