In bucatarie se lasase tacerea.
Era un spatiu gigantic, un spatiu alb, inalt si cubic.
Un miros greu se facea simtit din toate colturile.
Lumina pala a unui afara indepartat dadea incaperii un aer de infinit.
Azi era o zi fara asemanare, o zi in
care lucrurile pareau mult mai triste, mai neinsufletite si in acelasi timp
mult mai pline de vitalitate, dar de o vitalitate aberanta si destructiva.
Mirosea inca a fum de tigara, a boala lenta si omeneasca, a viciu.
Intreaga bucatarie se cufundase intr-o nemiscare dureroasa si incordata.
Murise.
©Marculet
Petrescu Cristina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu