Totul

Spumerga apa, muntii se-aduna

Fierbe lava in pietre straine.

Bete de viata, ovare divine

Incearca chimia cu sange turbat,

Incepe, incepe, se casca napraznic

Nimic din nimic

Si Evele toate

Se-nlantuie iata

Pe bratele albe, lipsite de varsta

A lui Adam.

Dansuri de Demoni incep ca sa bata

Tobe de piei, de frunze, de crengi

Si dealuri tarasc

Coama usoara, supuse sa dea

Din sanii rontunzi, pamantului

Gol, maruntaie finite.

Se-aduna praful,atomii deodata

Navalesc toti in Eva, in Adam

Sa creasca din ei maretul Uman

Minuscula fiara neimpartita.

Se-avantau din colturi, din cercul

Patrat, forme, materii

Si spirite,iata,se-adunau si

Se desparteau pe rand si deodata.

Si din nimicul ce parea ca se-ntinde

A devenit, luand astfel locul

Posibilei fiinte,

Totul.

                                                    ©Marculet Petrescu Cristina

http://cristinamarculetpetrescu.blogspot.ro/p/poezii.html